Pe măsură ce cultura umană a avansat, totul devenea din ce în ce mai ușor, mai confortabil. (cineva zicea că, confortul este motorul civilizației, sâc!)
Neavând stresul supraviețuirii, organismul uman știe perfect să se odihnească pur și simplu și să nu facă nimic. (stresul, stresul.. e normal la vârsta mea!
Cu nici o provocare pentru a depăși obstacole, sau amenințări de care să fugă, oamenii acestui mileniu sunt suprasaturați, supraîncălziți și sub-stimulați. (și cât m-am chinuit să deschid borcanul ală de zacuscă..)
Există atât de puține amenințări externe cu care să ne confruntăm, încât toată energia stocată în noi face ravagii în măruntaiele noastre. (energia din noi.. zise filozoful de apă mică!)
Nouă, oamenilor lumii moderne, aflați în goana permanentă după confort, nu ne mai rămâne decât să ne stimulam prin SPORT. (hm, poate ne vin si alte idei..)
Alergarea în condiții de frig poate fi un bun exemplu de stres benefic. (brrrr!!)
Deși nu cred că am lipsit la vreuna din cele 6 ediții ale semi-maratonului Gerar care, după cum îi spune numele, are loc în ultimul weekend din luna Ianuarie a fiecărui an, cei din jurul meu încă se miră că putem alerga la temperaturi atât de scăzute, specifice acestei perioade.
Mă gândesc demult la un articol despre beneficiile stresului non-cronic (sport, post cu apă) și cred că alergarea în condiții de frig poate fi un bun exemplu de un astfel de stres benefic, ce are darul de a ne stimula corpul și sistemul nervos într-o manieră de care să beneficiem.
Pe măsură ce specia și cultura au evoluat, am reușit să dăm truda și strădania de zi cu zi pe confort. (da’ eu asta mi-am dorit mereu 😦
Ne reprimăm astfel mecanismele noastre de supraviețuire. (ahh!!)
Corpul nostru este programat cu un triplu scop: Supraviețuire – Reproducere – Evoluție. (asta parca-i de la telenci..!)
Natura ne cruță viața și ne menține în formă, atât timp cât nu jucăm împotrivă. (asta-i amenințare pe față!!)
Fitness-ul modern produce oameni care nu sunt în formă. (da’ eu cum sunt..pe bune acum!!)
Trebuie să scăpam de toate obiceiurile proaste și de rutina defectuoasă de la sala de sport. (adica mă duc degeaba?!!)
Suntem programați într-un mod excepțional să supraviețuim și să ne dezvoltăm. (multumesc!!)
Se poate! 🙂
Contrar credinței generale, sa fii fit sau să fii în formă, nu înseamnă să fii precum musculosul pe care îl vezi la sala de fitness de patru până la cinci ore în fiecare zi. Pentru a înțelege cu adevărat sensul real (și necesitatea) de a fi într-o bună formă fizică și în cele din urmă a ajunge la așa ceva, trebuie să fii mai întâi dispus să ieși din mentalitatea de „șobolan de sală de sport” sau „șoarece de bandă”și de a descoperi o parte din tine pe care, probabil, nici măcar nu știai că există: primitiv-ul din tine.
Ne reprimăm astfel mecanismele noastre de supraviețuire
Istoric vorbind, oamenii, ca și alte animale, nu au depins de metode sau instrumente artificiale pentru a fi în formă. Performanță de vârf a fost realizată doar prin activități de supraviețuire – vânătoare, culesul și truda de zi cu zi, care au necesitat un anumit nivel de aptitudini biologice sau formă fizică.
Avem un ceas intern (ritm circadian) care ne ajută să ne adaptăm la schimbările de mediu. (nice!)
Ciclurile circadiene joacă un rol proeminent în sănătate și boală. (ăă..ceasul..?!)
Desincronizarea cu mediul, duce la anticiparea de către corp a unor diferite niveluri de stres. (iar stres!!)
Prima masă din zi programează metabolismul pentru restul zilei. (pot să sar micul dejun?!!!)
Corpul nostru simte trecerea săptămânilor și a sezoanelor. (și eu la fel..!)
Factorii genetici ne pot dicta ritmul matinal sau nocturn. (știam eu ceva..)
Avem nevoie de multă lumina dimineața și de puțina lumină seara. (asta e ceva nou?)
Ritmul circadian, sau anticiparea și adaptarea la schimbările de mediu
În fiecare dimineață, ne trezim într-o lume a stresului. O parte din tensiune este conștientă: grijile pentru copii, locul de muncă, relații, sau bani. Totuși, aceste legături emoționale sunt ușoare în comparație cu tensiunile fizice cu care ne confruntăm din momentul în care picioarele noastre ating podeaua. Să ne trezim dintr-un somn adânc este atât de dificil încât organismul nu lasă așa ceva la voia întâmplării și se pregătește pentru șoc cu un apel intern de trezire, pe care și l-a cizelat în timp, preț de câteva miliarde de ani alarmă.
Body 3.0 