ÎNVĂȚĂM CĂ:

1. Lipsa nutrientilor din sânge poate genera senzația de foame (ce-s ăia nutrienți?!!).
2. Alimentele dulci si bogate in grăsimi au un incontestabil efect senzorial, adică ne plac tare (asta stiam).
3. Grăsimile au puterea de sațietate cea mai scăzută (ta-daaa!!!).
4. Dietele cu densitate energetica redusa au un efect de sațietate mai ridicat (ceee?!!!!).
5. Zahărul creează dependentă, în același fel în care și drogurile o fac (ooops!!).
6. Percepțiile legate de gust sunt modificabile în funcție de experiența fiecăruia (pe bune?).
7. Foamea poate fi si un răspuns reflex de tip Pavlovian. În cazul nostru acesta este asociat cu un loc, o stare (de stres sau de bucurie) sau un eveniment. Fapt ce poate fi inversat. (stiam eu!!)
8. Mâncarea este Iubire…mai ales pentru mama. (asta-i ceva diferit!!)

Dar chiar așa, de ce mâncam?

De ce suntem sclavii poftelor și a stomacurilor ghiorăitoare?

Mă tot preocupă faptul că mâncarea înconjurătoare este, de fapt, cel mai mare dușman al oamenilor ce trăiesc aceste vremuri (nu discut celelalte pericole, care vin din zone precum politica, dezastre naturale, șamd).

Si totuși, mâncarea este în centrul tuturor plăcerilor și bucuriilor cu care ne-am obișnuit. Sărbătorim orice cu mâncare, călătorim pentru mâncare, mergem în vacanțe pentru mâncare, ne relaxam cu mâncare și tot așa. Când așa stau lucrurile, cum să mai spui cuiva ca mâncarea este cel mai mare dușman al sau?!

Cred totuși că, atunci când vom calatori în spațiu, nu o vom face pentru mâncare, dar ne vom asigura ca luăm muuuuultă mâncare cu noi.. așa, să avem la drum.

Știm cu toții ca mâncam alimente pentru a ne menține in viată, dar de ce  devenim sclavii poftelor si a stomacurilor ghiorăitoare? Ce se întâmpla totuși in interiorul nostru ce nu poate avea loc fără încă o felie de pâine prăjita sau fără încă o prăjiturica de pe raftul de alături?

Suntem cu toții familiarizați cu conceptul conform căruia un „ceva” are nevoie de combustibil pentru a funcționa. La fel cum o mașina are nevoie de benzina sau motorina pentru a merge, așa si noi avem nevoie de combustibil, sub forma de hrana pentru a ne alimenta existenta.

În scopul supraviețuirii, oamenii dau curs senzațiilor de foame si de sațietate (satisfacerea apetitului, starea de foame dintre 2 mese).

Apetitul si alegerea hranei.

Lipsa nutrientilor din sânge poate genera senzația de foame.

Senzația de foame si de sațietate  este rezultatul unor procese fiziologice complexe. Ca urmare a unor semnale specifice, cum ar fi lipsa nutrientilor din sânge, senzația de foame apare si generează nevoia de a manca. Pe măsura ce mâncam, se va instala senzația de sațietate, ce va duce la terminarea mesei. Foarte important cuvântul „nutrienti”. Vom învăța sa facem alegerea corecta intre alimente cu nutrienți si alimente fără nutrienți.

Balansul intre senzațiile de foame, stimulare a apetitului, a hrănirii propriu-zise  si a satisfacerii apetitului prin apariția senzației de sațietate este controlat de către sistemul nervos central.

Semnalele de sațietate joaca un rol important in influențarea momentului următoarei mese si poate, de asemenea, influența mărimea acesteia.

Macro-nutrienții precum carbohidrații, proteinele sau grăsimile, generează, de asemenea, semnale de sațietate cu amplitudini diverse. Studiile arata ca grăsimile au puterea de sațietate cea mai scăzută, carbohidrații au un efect intermediar, în timp ce proteinele produc cel mai puternic efect de sațietate.

Foarte interesant este ca, independent de conținutul de grăsimi, dietele cu densitate energetică redusă au un efect de sațietate mai ridicat decât dietele cu densitate energetică ridicată, adică o salată de verdeață este mai sățioasa decât o porție de paste. Acest lucru mai sugerează ca un important semnal regulator îl poate avea  cantitatea de hrană consumata. Eu as anticipa si as face legătura cu răspunsul insulinei, dar acest subiect merita o discuție separata, pe care cu siguranța o vom face într-un articol viitor.

Plăcerea gustului si rolul acestuia.

Alimentele dulci si bogate in grăsimi au un incontestabil efect senzorial.

Plăcerea gustului este proporțională cu gradul de plăcere pe care cineva îl experimentează atunci când mănâncă o anumita categorie de hrana. Aceasta depinde de proprietățile senzoriale ale produselor alimentare, cum ar fi gustul. Alimentele dulci si bogate in grăsimi au un incontestabil efect senzorial si generează efecte plăcute denumite „răspuns de plăcere”. Aceste efecte sunt mediate de către creier. Astfel,  nu este surprinzător faptul ca alimentele nu sunt privite doar ca o sursa de hrana, ci sunt consumate si pentru plăcerea pe care o generează.

Nu este nevoie de studii științifice pentru a ne da seama ca plăcerea gustului si cantitatea de alimente consumata sunt strâns legate. Prin urmare, daca ne place mai mult vom manca mai mult, iar daca mâncam mai mult scădem gradul de sațietate, astfel senzația de foame va apărea mai repede.

Zahărul

Zahărul creează dependentă, în același fel în care și drogurile o fac

La capitolul plăcerea gustului, as face o mica paranteză legată de zahăr. Am spus deja că gustul dulce ne face plăcere. Există niște studii care arată că este mai mult de atât. Zahărul creează dependență, în același fel în care și drogurile o fac. Zahărul ridica nivelurile de dopamină ce controleaza centrii din creier responsabili cu plăcerea și recompensa, în același fel în care o fac și droguri precum  tutunul, cocaina sau morfina. Dupa un consum de lungă durată, efectul este invers, în sensul ca nivelul de dopamina scade. Asta duce implicit la nevoia de a crește doza de zahăr în scopul atingerii acelorași niveluri de plăcere și sentiment de recompensare.

Gustul si alegerea alimentelor

Percepțiile legate de gust sunt modificabile in funcție de experiența fiecăruia

Plăcerea pentru gustul dulce si neplăcerea adusa de gustul amar sunt recunoscute ca fiind trăsături comune tuturor oamenilor, care sunt prezente încă de la naștere. Cu toate acestea, aceste percepții sunt modificabile in funcție de experiența fiecăruia. Cu alte cuvinte, preferințele pentru anumite produse alimentare se dezvolta in mare parte prin asocierea atributelor senzoriale ale unui produs alimentar cu situațiile si frecventa cu care este consumat, iar efectele sale post-ingestie sunt puternic influențate de experiența proprie si de mediul înconjurător.

Foamea – Reflex Pavlovian

Foamea poate fi si un răspuns reflex de tip Pavlovian. În cazul nostru acesta este asociat cu un loc, o stare (de stres sau de bucurie) sau un eveniment. Fapt ce poate fi inversat.

În 1890 fiziologul rus Ivan Pavlov a observat felul în care câinii salivează ca răspuns la hrană. El a observat că un câine saliva de fiecare data când Pavlov intra în cameră, indiferent dacă aducea cu el hrană sau nu. Când Pavlov a înțeles că orice acțiune sau obiect pe care câinele îl asocia cu hrana genera același răspuns de salivare din partea câinelui, el a înțeles ca a făcut o importanta descoperire științifică – răspunsul reflex condiționat.

În cazul nostru o  formă de răspuns condiționat ar fi să salivăm și implicit să comandăm o pungă de popcorn imediat ce intrăm în sala de cinema, sau atunci când ne supără șeful, sau atunci când auzim genericul familiar al unui film clasic. In cazul nostru răspunsul reflex condiționat este asociat cu un loc, o stare (de stres sau de bucurie) sau un eveniment. Prin urmare ne-am construit reflexul condiționat Pavlovian de a mânca la diverse momente sau la anumite stări chiar daca nu ne este foame.

Ce este important să înțelegem, este faptul, mai puțin cunoscut de altfel, că reflexul Pavlovian poate fi inversat. Răspunsul este acolo, în primul rând, din cauza unei asocieri, astfel încât este nevoie doar să inversăm asocierea – ceea ce este mult mai ușor de spus decât de făcut. Procesul implică expunerea persoanei la indiciile originale care au cauzat condiționarea, în absența recompensei.

 Mâncarea este Iubire…mai ales pentru mama

 Acum gata cu tehnicalitățile, mai sunt câteva motive pentru care mâncam așa cum mâncam.

Va invit sa citiți un articol excepțional de pe Liorisme, care dă o perspectiva diferită și completeaza subiectul nostru. Am extras din acesta doar un paragraf pentru a va face o mică idee:

 MÂNCAREA DEVINE SINONIMUL IUBIRII din momentul în care copilul suge la sânul mamei, pentru că ACCEPTAREA hranei din corpul meu este momentul în care copilul acceptă să rămână în corp fizic. Ținerea în viață a copilului este o sarcină biologică atât de importantă, încât majoritatea mamelor se evaluează cu atributele ”buna sau rea”, funcție de ALIMENTAȚIA copilului:

• mănâncă bine – mama este bună
• nu mănâncă bine – mama este ”rea” – este ceva în neregulă cu ea.

Continuarea pe Liorisme

Referinte

1. European Food Information Council, Why do we eat what we eat: biology of food choice: http://www.eufic.org/article/en/artid/biology-of-food-choice/
2. Oxford University Press, Why do we eat food?: http://blog.oup.com/2012/01/sciwhys-why-do-we-eat-food/
3. Stubbs RJ, van Wyk MC, Johnstone AM & Harbron CG (1996) Breakfasts high in protein, fat or carbohydrate: effect on within-day appetite and energy balance. European Journal of Clinical Nutrition 50: 409-17.
4. Sorensen LB, Moller P, Flint A, Martens M, Raben A (2003). Effect of sensory perception of foods on appetite and food intake: a review of studies on humans. Int J Obes Relat Metab Disord. 27:1152-1166.
5. Drewnowski A, Ahlstrom Henderson S, Barratt-Fornell A (2001) Genetic taste markers and food preferences. Drug metabolism and disposition 29(4) 535-538.
6. Queensland University of Technology, Treating sugar addiction: https://www.qut.edu.au/about/news/news?news-id=103304
7. https://liorisme.wordpress.com/2016/07/22/mancarea-este-iubire-mai-ales-pentru-mama-dr-sorina-soescu/